Mă chinui de ceva timp să scriu o recenzie la cartea aceasta. Dar acuma când am văzut şi filmul am reuşit în sfârşit să o termin. Trebuie să vă spun adevărul legat de cum am ajuns să citesc această carte. Deci, eram la bibliotecă să împrumut nişte cărţi şi pentru că nu găseam mare lucru am zis să verific şi raftul de cărţi în limba engleză. De ceva timp mi-am propus să încep să citesc mai multe carţi în limba engleză, dar cum nu am numai ebook, iar mie îmi place să ţin o carte în mână, am cam lenevit la capitolul acesta. După cum spuneam, eram la raftul acesta de cărţi şi eram pe punctul să renunţ când am remarcat această carte. Şi da, am ales-o doar pentru copertă...adică dacă s-a făcut film după ea şi James McAvoy joacă în el trebuie să fie o carte interesantă, nu? :))
Abia apoi am realizat că autorul este cel care a scris cartea "O zi". O carte care mi-a plăcut din câte îmi amintesc.
Dar pentru că nu toată lumea alege cărţi în stilul acesta să vă spun totuşi despre ce este vorba în carte. Acţiunea are loc în anul 1985 şi personajul principal este Brian Jackson, un student cu bursă care tocmai începe facultatea. El este un fan al emisiunii University Challenge (ceva concurs de cultură generală televizat) şi participă la un concurs pentru a deveni membru al echipe. De asemenea, el are parte de toate chestiile specifice vieţii la facultate: petreceri, beţii, încercarea de a se adapta, se îndrăgosteşte de cea mai populară fată din facultate, are parte de ciondăneli cu alţi colegi etc. Practic o carte despre viata de student în Anglia. Din ce am văzut pe Goodreads nu la toată lumea le-a placut această carte, dar mie una mi-a plăcut. Are umorul specific britanic, iar cum am citit-o în engleză mi-a plăcut să îmi imaginez personajele vorbind cu accent britanic în mintea mea. Ştiţi sentimentul ăla când citeşti ceva foarte amuzant şi vrei să îl spui cuiva, dar realizezi că eşti singur în cameră? L-am avut şi eu de câteva ori când am citit această carte.
Nu este cea mai interesantă poveste, nu are cele mai interesante personaje, dar pentru mine a avut un farmec aparte. A fost uşor de citit, m-am putut pune în piele personajelor şi chiar să le înţeleg raţionamentul în anumite situaţii. Şi pentru mine asta înseamnă că autorul şi-a făcut treaba. Probabil că nu e o capodoperă, dar e o lectură amuzantă, chiar dacă nu te face să râzi cu lacrimi, cum promite coperta.
După cum v-am zis a fost făcut şi film după această carte. Acuma că l-am văzut parcă mi-a plăcut mai mult decât cartea...nu ştiu de ce. Deşi de obicei nu se întâmplă asta. Au schimbat unele lucruri, însă mi-a plăcut finalul filmului mai mult decât cel din carte. Am căutat, dar din păcate nu există tradusă în română, încă. Deci dacă vreţi să o citiţi va trebui să o faceţi în engleză.
CITATE:
- “I get this occasionally, the need to define myself as a something-or-other, and at various times in my life I have wondered if I´m a Goth, a homosexual, a Jew, a Catholic or a manic-depressive, wheter I am adopted, or have a hole in my heart, or possess the ability to move objects with the power of my mind, and have always, mostly regretfully, come to conclusion that I´m none of the above. The fact is I´m actually not ANYTHING.”
- “But the thing about Literature is, well, basically it encapsulates all the disciplines - it's history, philosophy, politics, sexual politics, sociology, psychology, linguistics, science. Literature is mankind's organised response to the world around him, or her.”
- “I applied for the University of Life. Didn't get the grades.”
- “Independence is the luxury of all those people who are too confident, and busy, and popular, and attractive to be just plain old lonely. And make no mistake, lonely is absolutely the worst thing to be. Tell someone that you've got a drink problem, or an eating disorder, or your dad died when you were a kid even, and you can almost see their eyes light up with the sheer fascinating drama and pathos of it all, because you've got an issue, something for them to get involved in, to talk about and analyse and discuss and maybe even cure. But tell someone you’re lonely and of course they’ll seem sympathetic, but look very carefully and you'll see one hand snaking behind their back, groping for the door handle, ready to make a run for it, as if loneliness itself were contagious. Because being lonely is just so banal, so shaming, so plain and dull and ugly.”
Have a nice day! And an awesome weekend!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu